Arhivă pentru Februarie, 2010

Gata pauza, incepe show-ul

Posted in CM 2010, fotbal, GSP, liga campionilor, mutu, poli timisoara, prosport, protv, sport, televiziune, timisoara, tv, Uncategorized on Februarie 14, 2010 by cipistan

Dupa o pauza lunga si grea, marti revine LIGA CAMPIONILOR!

Fotbal adevarat, seri frumoase si spectaculoase, asta ne asteapata din 16 februarie. Credeam ca nu mai trece pauza asta.  Felul intai incepe marti iar desertul va fi la vara la CM din Africa de Sud.

Din acest punct de vedere anul 2010 sigur va fi un an mai bun. Indiferent pe cine sustinem, ne bucuram la victorii si ne intristam la infrangeri. Diferenta e ca vom recunoaste daca adversarii au fost mai buni si nu vom invoca fraudari sau flacari violete.

Si fiindca veni vorba de violet, tot saptamana ce vine incepe si returul diviziei A la fotbal. Facand comparatie cu felurile servite mai sus putem spune ca, e asa, o paine cu untura. Aminteam de violet pentru ca sper ca in anul in care se poarta violetul, Timisoara sa aiba parte de titlul de campioana.

Baieti, vizionare placuta!!! Fetelor, sustineti-ne, daca nu echipa favorita, macar pe noi!

„Dan Voiculescu, un şarpe libidinos, greţos şi unsuros”

Posted in antena, antonescu, basescu, becali, ceausescu, CNSAS, comedie, documentar, felix, firme, geoana, hoti, iliescu, mafie, partidul conservator, partidul liberal, politica, presedinte, prosport, protv, psd, revolutie 89, Romania, securitate, televiziune, timisoara, tv, Uncategorized, voiculescu on Februarie 4, 2010 by cipistan
Felix se linge pe bot, cu aceeasi limba i-a lins pe comunisti, dar nu pe bot ci in fund

Felix se linge pe bot, cu aceeasi limba i-a lins pe comunisti, dar nu pe bot ci in fund

Va vine sa credeti sau nu, aceasta este caracterizarea pe care i-o face lui Voiculescu, verisoara sa Paraschiva Silaghi.

Acest mizerabil de Voiculescu pe vremea cand era un nimeni, dadea din coate ca sa ajunga mare. Atunci cand a fost racolat de securitate, atat a fost de bucuros incat ca sa-si arate recunostinta, a turnat tot ce i-a iesit in cale. Nu mai conta ca era neam, prieten, vecin, important era ca el sa aiba subiecte, sa nu someze.

Verisoara mogulului, pe nume Paraschiva Silaghi, care traia in Germania de ani buni este sunata de Voiculescu ( spre mirarea ei, avand in vedere ca de mult nu mai tineau legatura),  care ii cere sa vina de urgenta la Bcuresti. Aici este rugata sa semneze un act, cum ca Voiculescu nu a prejudiciat-o cu nimic.  Verisoara asta si face, dar mare ii este mirarea cand dupa o perioada de timp intra in posesia arhivelor cu notele scrise de Felix in care ea este turnata de scumpul ei verisor.

Asta este fata lui Voiculescu, si-a turnat verisoara cu care a copilarit si a dormit in acelas pat(asta e din declaratia D-nei Silaghi). Un mizerabil, un caracter infect, un nemernic. Incearca sa-si sterga trecutul jegos incercand sa obtina o fituica de la CNSAS.

Trecutul nu se sterge niciodata, in schimb ar putea fi uitat daca iti pare rau de c e ai facut si iti schimbi comportamentul, asa poti dovedi ca te-ai schimbat cu adevarat. Nu e cazul la Felix paraciosul, el e prea mizerabil, corupt si ahtiat dupa bani ca sa mai aiba si ceva omenesc in el. Omul asta si-ar vinde si mama, si-ar manca si rahatul de sub el. Mai intai a facut asta pentru faima si bani, acum ar face-o pentru putere.

Sper sa dea faliment cat mai repede posibil si fiindca e foarte greu sa infunde puscaria, macar sa nu reusasca sa pacaleasca oamenii si sa nu ajunga niciodata acolo unde si-a propus, adica intr-o functie inalta in stat.

Asta pana la judecata finala, unde va plati pentru fiecare nota iscalita si pentru fiecare minciuna.

Cainii- prieteni adevarati

Posted in caini, ciobanesc german, prieteni, timisoara, Uncategorized on Februarie 3, 2010 by cipistan

De mult vroiam sa scriu ceva despre prietenii mei cei mai buni. Lipsa de inspiratie sau indispozitia au amanat acest lucru.

Zilele trecute am citit un articol al lui Alin Fumurescu, „… despre caini si oameni”.

Mi-a placut enorm si il voi reda in totalitate pentru ca m-am regasit mult in el si era acel articol pe care mi l-as fi dorit sa-l scriu.

„… despre caini si oameni”

„…pentru ca am amanat nepermis de mult timp acest subiect altminteri cat se poate de serios: cainele la casa omului. De ce? Majoritatea lumii incepe prin a crede ca a adoptat cainele pentru a-i face un bine, pentru a scapa bietul animal de la o soarta altminteri cruda. In curand, insa, incepi sa realizezi ca nu pentru el, ci pentru tine ai facut-o. Tu esti cel care profita de pe urma cainelui, nu invers.

cainele ramane vesnic un copil. Desi are adolescenta, maturitate si batranete, precum oamenii, cainele, spre deosebire de oameni, nu se resemneaza cu varsta biologica ci se incapataneaza sa ramana copil. Se bucura in continuare ca un copil, se minuneaza ca un copil, te iubeste cum te-ar iubi un copil. Nu are izbucniri de adolescent si nici acreli de om mare si obosit. Cand se supara sau se intristeaza, cainele asta face: se supara sau se intristeaza. Nu pe tine se supara. Nu pe tine se intristeaza. Nu poarta pica, nu cunoaste ranchiuna.

cainele te invata Corinteni 13: “Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste … nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau…acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul“. Si asa te iubeste un caine. Se bucura de fiecare data cand intri pe usa, de parca nu te-ar mai fi vazut de vreun an. Nu se plictiseste de tine niciodata, nu tine seama ca esti suparat sau fericit – el e fericit ca poate fi alaturi de tine. Are incredere oarba in tine: daca i-ai cere sa se arunce in foc pentru tine, ar face-o. Oricat de mare, oricat de puternic, un caine se increde orbeste in stapanul lui, i se cuibareste la piept sau la picioare, se lasa tras de limba, de coada, muscat de nas, folosit drept perna, si cate si mai si cate.

Cainele te educa. Purtandu-i de grija, incepi sa iti porti singur de grija : incepi sa te cureti de meschinarie, inveti ce inseamna bucuria sacrificiului pentru binele altuia. Il scoti la plimbare chiar daca nu ai chef, cureti dupa el chiar daca strambi din nas, il duci la veterinar mai des decat ai fost tu insuti la doctor, iti sacrifici orele de somn pentru a-l mai mangaia o jumatate de or

Cainele te invata sa iti reordonezi prioritatile. El se bucura de un os mai mult decat te poti tu bucura vreodata de o masina luxoasa. Se bucura de o plimbare prin padure mai mult decat te vei tu putea bucura vreodata de vreo excursie la Monte Carlo. El stie care ii sunt prioritatile: dragostea ta, un os bun, o mangaiere, o goana dupa o veverita. Tu nu stii.

Cainele te obisnuieste cu amintirea mortii care, zic Parintii, e inceputul a toata intelepciunea. De cand il adopti, esti mai mult sau mai putin constient ca exista sanse mari ca acel caine sa nu-ti supravietuiasca. Un caine traieste 10-12, 15, hai 18 ani. Il vei vedea imbatranind, il vei vedea suferind, il vei vedea, foarte probabil, murind. Si totusi te bucuri de el. Te resemnezi cu ideea. E pretul pe care trebuie sa-l platesti.

Noi ne iubim cainii (in cazul in care nu v-ati prins pana acum:) si incercam sa invatam de la ei.”

Nota 10, Domnule Fumurescu, niste adevaruri sensibile pe care doar un iubitor adevarat de animale le poate intelege.

Nu-i condamn pe cei care nu iubesc animalele, dar ii condamn si ii detest pe cei care lovesc animalele si ii batjocoresc pe cei care si-au gasit un prieten in animalul lor de companie.

Si acum niste poze cu amicii mei: Ronny, Kiko si Lady: