Cainii- prieteni adevarati

De mult vroiam sa scriu ceva despre prietenii mei cei mai buni. Lipsa de inspiratie sau indispozitia au amanat acest lucru.

Zilele trecute am citit un articol al lui Alin Fumurescu, „… despre caini si oameni”.

Mi-a placut enorm si il voi reda in totalitate pentru ca m-am regasit mult in el si era acel articol pe care mi l-as fi dorit sa-l scriu.

„… despre caini si oameni”

„…pentru ca am amanat nepermis de mult timp acest subiect altminteri cat se poate de serios: cainele la casa omului. De ce? Majoritatea lumii incepe prin a crede ca a adoptat cainele pentru a-i face un bine, pentru a scapa bietul animal de la o soarta altminteri cruda. In curand, insa, incepi sa realizezi ca nu pentru el, ci pentru tine ai facut-o. Tu esti cel care profita de pe urma cainelui, nu invers.

cainele ramane vesnic un copil. Desi are adolescenta, maturitate si batranete, precum oamenii, cainele, spre deosebire de oameni, nu se resemneaza cu varsta biologica ci se incapataneaza sa ramana copil. Se bucura in continuare ca un copil, se minuneaza ca un copil, te iubeste cum te-ar iubi un copil. Nu are izbucniri de adolescent si nici acreli de om mare si obosit. Cand se supara sau se intristeaza, cainele asta face: se supara sau se intristeaza. Nu pe tine se supara. Nu pe tine se intristeaza. Nu poarta pica, nu cunoaste ranchiuna.

cainele te invata Corinteni 13: “Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste … nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau…acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul“. Si asa te iubeste un caine. Se bucura de fiecare data cand intri pe usa, de parca nu te-ar mai fi vazut de vreun an. Nu se plictiseste de tine niciodata, nu tine seama ca esti suparat sau fericit – el e fericit ca poate fi alaturi de tine. Are incredere oarba in tine: daca i-ai cere sa se arunce in foc pentru tine, ar face-o. Oricat de mare, oricat de puternic, un caine se increde orbeste in stapanul lui, i se cuibareste la piept sau la picioare, se lasa tras de limba, de coada, muscat de nas, folosit drept perna, si cate si mai si cate.

Cainele te educa. Purtandu-i de grija, incepi sa iti porti singur de grija : incepi sa te cureti de meschinarie, inveti ce inseamna bucuria sacrificiului pentru binele altuia. Il scoti la plimbare chiar daca nu ai chef, cureti dupa el chiar daca strambi din nas, il duci la veterinar mai des decat ai fost tu insuti la doctor, iti sacrifici orele de somn pentru a-l mai mangaia o jumatate de or

Cainele te invata sa iti reordonezi prioritatile. El se bucura de un os mai mult decat te poti tu bucura vreodata de o masina luxoasa. Se bucura de o plimbare prin padure mai mult decat te vei tu putea bucura vreodata de vreo excursie la Monte Carlo. El stie care ii sunt prioritatile: dragostea ta, un os bun, o mangaiere, o goana dupa o veverita. Tu nu stii.

Cainele te obisnuieste cu amintirea mortii care, zic Parintii, e inceputul a toata intelepciunea. De cand il adopti, esti mai mult sau mai putin constient ca exista sanse mari ca acel caine sa nu-ti supravietuiasca. Un caine traieste 10-12, 15, hai 18 ani. Il vei vedea imbatranind, il vei vedea suferind, il vei vedea, foarte probabil, murind. Si totusi te bucuri de el. Te resemnezi cu ideea. E pretul pe care trebuie sa-l platesti.

Noi ne iubim cainii (in cazul in care nu v-ati prins pana acum:) si incercam sa invatam de la ei.”

Nota 10, Domnule Fumurescu, niste adevaruri sensibile pe care doar un iubitor adevarat de animale le poate intelege.

Nu-i condamn pe cei care nu iubesc animalele, dar ii condamn si ii detest pe cei care lovesc animalele si ii batjocoresc pe cei care si-au gasit un prieten in animalul lor de companie.

Si acum niste poze cu amicii mei: Ronny, Kiko si Lady:


Anunțuri

7 răspunsuri to “Cainii- prieteni adevarati”

  1. Nu stiu daca ai vazut la tv, dar vor sa eutanasieze cainii fara stapan. Ce parere ai?

  2. Asta e cea mai usoara si mizerabila solutie pe care o iau marii nostri conducatori. Ce vina au saracii caini fara stapan? S-ar putea gasi n solutii ca ei sa nu se mai inmulteasca, dar intr-o tara de oameni egoisti si fara suflet nu poti avea asteptari mari.
    Am gasit in biblie un verset(Isaia 66:3) in care cel ce rupe gatul unui caine este catalogat ca un suflet care isi gaseste placere in uraciunile lui.

  3. Un individ pe nume navalitorul spameaza intreg internetul cu blogul sau . Acest grohaitor betivan lipsit de orice urma de bun simt isi permite sa jigneasca prin limbajul sau de periferie tot ce prinde in jur. Uraste femeile (il inteleg,la ce fata are nici nu are sansa la vreuna), animalele,vanzatorii de la rafturi, primarul,presedintele,colegii,soferii ,orice persoana din jurul sau….un fel de mircea badea al blogurilor.
    Cine este acest individ? Este un frustrat urat, mare, gras,cu cioc si cu parul lung,parca nespalat de luni bune…daca il vezi noaptea sunt sigur ca faci pe tine de de frica (sau te bufneste rasul) De fapt,si ziua vei rectiona la fel.

    Omul asta isi pierde jumatate de zi scriind articole de genul:sa omoram toate animalele fara stapan, sa jignim stapanii animalelor,femeile sunt proaste,hai sa jignim tiganii si homosexualii…….

    Nu am avut niciodata vreun contact cu acest specimen, nici eu nu sunt vreun mare admirator al maidanezilor,al tiganilor sau al homosexualilor deci nu sunt deloc subiectiv, ba chiar sunt cat se poate de obiectiv.Dar numai un nenorocit poate sa jigneasca in felul asta pe cineva sau ceva.

    Astfel de paraziti ai societatii ajung sa se filmeze in timp ce ucid cu bestialitate un caine sau pisica, ba chiar ajung sa isi mutileze sau sa ucida femeia . .

  4. Fetiţa mea avea un an şi câteva zile şi ne plimbam prin parc. Erau câini de toate rasele, de talie mare fără lesă şi fără botniţă şi eram îngrijorată.
    Văzusem cu o săptămână în urmă, în parcul IOR cum se bătuseră doi câini şi răsturnaseră un cărucior cu un bebeluş.
    Un câine lup a trecut pe lângă noi şi mi-a stat inima. Fetiţa mea l-a tras de coadă hotărât. Câinele a întors capul calm, a privit-o câteva secunde şi a plecat mai departe.
    Un câine inteligent care nu şi-a pus mintea cu un copil.
    Sunt oameni care mârâie numai fiindcă li se năzare, fără să-i tragi de coadă!

    • Da,da, asa este. Un caine care nu a fost batut sau maltratat nu v-a musca niciodata un om, mai ales un copil.
      Cainele meu Ronny are obiceiul sa sara pe noi de bucurie, cum e foarte mare nu e prea placut. Atunci cand vine cate un copil pe la noi el se bucura dar nu sare pe el ci doar il provoaca la joaca cu labuta.
      La paralela dintre oameni si caini, din pacate pentru noi, cainii ne-au luat-o cu mult inainte. Noi ne-am salbaticit si multi dintre noi sunt turbati.
      Multumesc pentru impartasirea frumoasei intamplari.

      • Făceam fotografii la câini pentru grafica la cutia de chibrituri.
        Eram la Ocna Şugatag şi un tip din Alba, stabilit în Italia avea un Husky. Şi stăpânul şi câinele au stat frumos la poze, mândri de mica glorie pe care le-o ofeream. Mă jucam zilnic cu câinele şi simţeam că cei doi îşi fac programul după mine.
        Totuşi, când fetiţa mea de 5 anişori se apropia, aceeaşi care-a tras Lupul de coadă, dar care crescuse între timp, frumosul Husky devenea fiară.
        Stăpânul mi-a explicat că un nepot răzgâiat l-a bătut rău în mod repetat de mic. Crescuse cu teamă pentru copii.
        După ce Ingrid pleca la joacă, câinele se aşeza la picioarele mele şi avea comportament… pisicos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: